5 întrebări pentru 3 doamne care vor să ne arate că mâncarea nu e Bau-Bau

March 7, 2019

De 8 Martie, am dorit să îți fac un cadou un pic diferit. Așa că am pus 5 întrebări (aș fi mai avut vreo 15, dar am zis să rămân în zona lui 5) unor doamne ce zilnic se străduiesc să ne arate că mâncarea ne poate fi un prieten bun, atunci când știm să o privim, înțelegem, alegem, ordonăm și… devorăm. Cam la fel ca și hainele, sportul, iubirea, tablourile… și câte altele. Sper ca Florina, Elena și Tania să te inspire și să te poarte către drumuri sau alegeri cu folos.

Înainte de toate, te rog mult, descrie-te în câteva cuvinte

Florina Badea: Health&Nutrition Coach, healthy lifestyle blogger, trainer. De formație sunt educator și de profesie consultant în comunicare și PR, am făcut trecerea către health&nutrition coaching în anul 2015. Sunt certificată național și internațional – la dr. Sears Wellness Institute. Promoveaz conceptul L.E.A.N (Lifestyle, Exercise, Attitude, Nutrition), atât în sesiunile unu la unu, cât și în cadrul atelierelor de nutriție pentru copii și părinți. Sunt creatoarea proiectelor ”Copilul meu nu mănâncă”, ”Fit” (dedicat femeilor care vor să învețe o altă relație cu mâncarea), ”Food for Brain” – proiect dedicat companiilor care prețuiesc sănătatea angajaților lor.

Mă poți urmări pe www.florinabadea.ro care a fost desemnat în ultimii 3 ani în topul celor mai influente bloguri la categoria ”Stil de viață sănătos și mișcare”, de către Digital Report – un proiect BIZ&Zelist Monitor. Sunt mama a 2 fetițe, scriu povești pentru părinți dornici să se inspire pentru un stil de viață sănătos, cu meniuri variate și rețete ușoare, despre copii mofturoși la mâncare, despre călătorii și sport pentru stare de bine și echilibru. Blogul este sursă de inspirație pentru femei care vor să slăbească sau să găsească echilibrul între corp, minte și suflet.

Elena Stanciu: Nutrition & Wellness Coach specializat în sănătatea aparatului digestiv. Am lucrat în publicitate zece ani, am dezvoltat blogul Suflet pentru Hrană alți zece și actualmente lucrez cu oameni care vor să învețe despre nutriție și obiceiuri benefice pentru sănătate pe termen lung. Trăiesc în Thailanda împreună cu soțul meu, vin anual în România unde organizez workshop-uri și seminarii pe teme de nutriție și îngrijire personală.

Tania Fântână: Tania este un om cu dragoste de oameni și de slăbiciunile lor :). Pasiunea pentru nutriție a venit acum aproximativ 10 ani când din cauza unor neplăceri personale pe partea de digestie am început să citesc foarte mult în acest domeniu. Desigur ca prima dată am început, ca orice om, printr-o căutare pe Google, iar apoi când am văzut că ce citeam azi se contrazicea a doua zi am renunțat la acest mod de infomare și am început să cumpăr carți. Desigur cărți nu foarte academice din două motive: unul pentru ca aveau un preț foarte piperat și al doilea pentru că erau scrise într-un limbaj total străin mie care aveam pregătire postuniversitară în domeniul financiar bancar și nu sănătate. Mi-am dat seama atunci că eu vreau să clădesc o casă începând cu acoperișul și atunci era firesc să se năruie rapid. Așadar, am decis să încep cu baza: anatomia și chimia. M-am pregătit în particular alături de un cadru universitar aproape 8 luni, weekend de weekend, câte 7 ore la aceste două materii și am dat admitere la Facultatea de Balneofiziokinetoterapie din cadrul Universității de Medicină și Farmacie București, intrând prima :). Cred că atunci când ești pasionat de ceva poți depune eforturi de care nici tu nu știi că ești în stare. În prezent urmez cursurile acestei facultăți și din 2017 m-am înscris și la Masterul de Nutriție Clinică și Comunitară al Universității de Medicină și Farmacie din Târgu Mureș, master de 2 ani pe care îl voi absolvi anul acesta. Cred cu tărie că pentru cineva care vrea să profeseze în acest domeniu și vrea să o facă la un standard profesional ridicat trebuie să petreacă timp printr-o facultate de Medicină și trebuie să înceapă procesul cu Anatomia de clasa a XI-a.

Mă poți citi pe Fântâna de sănătate și pe FB.

1. Care e cea mai cea frică a oamenilor care doresc să se apuce de slăbit sau se apropie de un stil de viață mai sănătos?

Florina Badea: Cea mai mare frică pe care am identificat-o este aceea că schimbarea la care ar putea ajunge le va afecta relația cu propria familie sau cu prietenii. Că vor fi priviți ca niște ciudați la birou, de către colegii care se ”tratează” cu dulce sau cu mâncare de la fast food de câte ori au ocazia. Oricât de mult ne dorim să fim diferiți când ajungem adulți, acceptarea socială este în continuare importantă. Câți dintre noi nu am fost în situația în care să fim întrebați, cel puțin o dată: ”Ții dietă? Dar de ce? Viața e făcută ca să fie trăită!”. E greu să le explici celor din jur că ai adoptat un stil nou de viață, iar modul nou de a mânca face parte din el. Că nu e o dietă, deci nu se va termina, ci că vei continua să mănânci în felul acesta pe termen lung. Că te simți bine așa și că cel mai bine te pot susține dacă nu te sabotează și nu te ironizează.

Elena Stanciu: Teama este întotdeauna aceeași, indiferent de schimbarea pe care decid să o facă în viața lor – ieșirea din zona de confort, necunoscutul. Posibil să aibă zece kilograme în plus, la care știu rațional că ar trebui să renunțe doar că schimbarea vine cu o doză mare de disconfort pe care este greu să și-l asume la nivel emoțional. Toată lumea caută o cale de a avea cât mai puține bătăi de cap. Modificările de dietă, răsturnarea obiceiurilor tulbură apele și nu sunt mulți cei dispuși să pescuiască în astfel de ape. Da, am kilograme în plus, am migrene zilnic, sufăr de constipație cronică DAR așa sunt eu (cu multiple nuanțe la acest așa sunt eu – stilul de viață nu îmi permite, așa am fost toată viața, am moștenit de la mama tenul acneic etc.)

În plus, trăim într-o lume în care totul trebuie să se întâmple rapid, avem soluții instant pentru orice altceva, de ce nu ar funcționa ceva și pentru slăbit sau ameliorarea unei afecțiuni. Mâncăm prea mult și prea repede, avem o pastilă care să ne rezolve balonarea sau arsurile. Am exagerat cu dulciurile și am ajuns la exces de kilograme, se vând ceaiuri minune la farmacie sau și mai și, pentru cine își permite, există clinici unde mergi să te înfometezi pe bani grei sau chiar să îți scoți din grăsimea de pe burtă și să te întorci acasă mai suplu ca la 20 de ani. Din nou vorbim despre rezolvare rapidă, care să nu schimbe prea mult din ceea ce cunoști deja. Soluțiile rapide funcționează dar pe termen scurt, multe dintre ele se întorc împotriva ta cînd te aștepți mai puțin. Unele pot avea efecte după zeci de ani – când ai și uitat de dieta drastică și oricum nu ești obișnuit să cauți adevărata cauză a ceea ce îți provoacă răul.

Când vine vorba de nutriție, diete și acel celebru stil de viață sănătos intervine și o mare doză de confuzie pentru că suntem bombardați de informații, multe dintre ele lansate cu titluri bombă, scoase din context șamd. Aici cred că este cel mai mult de lucru și de aceea eu mă concentrez pe educație nutrițională – oricine ar veni la mine, că vrea să slăbească sau să se îngrașe, că are sindromul colonului iritabil sau un dezechilibru al florei intestinale, primește educație înainte de orice sugestie către schimbare. Vreau ca oamenii să înțeleagă ce este mit și ce este adevăr și să aibă o bază solidă pentru tot restul vieții, astfel încît să poată pune în practică singur strategii pentru a-și atinge obiectivele legate de greutate, vitalitate, tonus.

Tania Fântână: Cea mai mare temere este aceea ca nu vor mai putea mânca ceea le le place. Ca o să trebuiască să se forțeze să mănânce tot soiul de sucuri verzi, legume ce nu le plac, că vor sta închiși în casă și nu vor mai putea să socializeze cu prietenii, că o să petreacă ore lungi și triste gătind în bucătarie (precum mama) și că or să dea bani mult prea mulți pe mâncare.

2. Dar de ce doresc oamenii să se arunce în aceste lupte, nu mereu foarte ușor de purtat?

Florina Badea: Depinde mult de cum încadrăm lucrurile. Dacă o considerăm luptă și ne raportăm așa, ne va fi dificil. Dacă ne propunem un obiectiv și avem în spatele lui o motivație suficient de puternică, e mult mai ușor. Știi, e ca în orice. Îmi propun să strâng x lei pentru vacanța de vară anul acesta, pentru că îmi place să călătoresc și pentru mine călătoriile reprezintă o valoare personală importantă. Cam așa și cu partea de stil de viață. Sigur că e un proiect complex, că partea de alimentație nu e suficientă dacă nu e completată de un program de odihnă și de mișcare. Și da, poate fi dezolant, pentru că pare fără orizont de timp. De fapt, asta e și ideea: totul trebuie integrat, pentru starea de bine. Merg toate, mână în mână și așa ajungi să îți schimbi viața cu totul, să trăiești în alt fel.

Uite, acum, de 8 Martie, eu le sfătuiesc pe cliente să meargă să își cumpere ceva drăguț de îmbrăcat sau un accesoriu. Nu la cafenea, pentru că vor fi tentate să se uite în vitrina de prăjituri. Ceea ce poate fi greu de explicat colegelor și prietenilor. Opozanții ar putea spune că ce mare lucru, e o excepție. Doar că vezi tu, tot la categoria excepții intră și prăjitura de la birou și pachetul de bomboane de la soț și placintele de la mama. Mereu vor fi ocazii în care să ne spunem: ”Ce mare lucru, intră la categoria 20% excepții.” Mereu va fi o petrecere, un moment aniversar, un examen luat, o bucurie, o victorie. Dacă le marcăm pe toate cu ceva dulce, nu-i așa că deja am creat un obicei? E ok, ne simțim bine cu el? E în regulă dacă răspunsul este da, dar să ne asumăm și tot ce vine la pachet cu acest obicei și să nu așteptăm rețete magice de la nutriționiști, pentru că ele nu există. Totul pornește de la noi, iar disciplina și obiceiurile sunt cele mai importante.

Elena Stanciu: Fiecare om este diferit și motivația care stă la baza dorinței de schimbare este și ea unică. În general este o combinație de factori emoționali, cel mai des generați de exterior – de aceea rata de succes cînd vine vorba despre slăbit sau corectarea unor obiceiuri este mică. Ne-am învățat să ne uităm foarte mult în exterior și să răspundem cu orice preț stimulilor, chiar dacă în adîncul sufletului simțim că nu ne face bine. Aș vrea să văd mai mulți oameni care vor să facă schimbări pe termen lung, nu să își dorească să scape imediat de cinci kilograme; să caute adevăratele cauze ale disconfortului și nu să pună în aplicare orice rețetă rapidă de succes găsită pe internet.

Tania Fântână: Motivele sunt diverse. Dacă nu vorbim de cazuri medicale în care iminența unei boli sau agrăvării ei ne sperie și de disciplinează brusc motivele sunt diverse: pentru că atunci când erau mai slabi aveau mai mult succes (fapt ce ține de foarte multe ori de factori subiectivi de apreciere), pentru că trăim într-o societate în care imaginea conteaza, pentru că suntem singuri și ne gândim că așa putem atrage un partener mai “de succes”, pentru că devenim părinți și atunci trebuie să fim un exemplu pentru copiii noștri, pentru că e la modă să spui că mănânci și tu “quinoa/avocado/shakeuri proteice/cartof dulce/creveți/sucuri de detox”.

3. Contează din ce alimente provin caloriile sau important e să le consumi și atunci e ca și cum nu au fost?

Florina Badea: Să știi că da, contează. Din ce am citit și din practica de lucru, nu încurajez raportarea oarbă la calorii. Pe acest principiu, dacă îmi setez o limită de 1.200 calorii zilnic, practic nu contează din ce le iau, ci să le iau. Ceea ce nu este benefic din punct de vedere al sănătății, pentru că acolo pot intra grăsimi nenumărate sau exces de carbohidrați, care pe termen lung produc dezechilibre în corp și atrag diferite afecțiuni. Acest mod de a privi lucrurile e păgubos și pentru că nu ia în calcul calitatea alimentelor consumate și nici echilibrul. E bine că oamenii să știe cum să se raporteze la alimente din punct de vedere calorii, dar nu să mănânce doar pe acest principiu. Adică să știe câte calorii are un măr sau o porție de pește cu orez în comparație cu un burger sau un baton luat de pe raft. După care, să înceapă educarea gustului, în paralel cu monitozarea satisfacției, sațietății și felului cum se simt – nivel de energie, de concentrare și de dispoziție. E un proces aici, dar sunt atâția oameni care l-au parcurs și și-au schimbat viața cu totul.

Elena Stanciu: Să consideri toate caloriile la fel este o abordare reducționistă, pentru mine dovadă clară că nu înțelegi un principiu de bază: corpul uman nu funcționează pe bază de calorii, ci pe bază de nutrienți. Sigur că ai nevoie de energie dar mult mai important este că pentru orice proces care are loc în mașinăria asta fantastică (aka organismul uman) ai nevoie de nutrienți. Caloriile din napolitane nu vor fi niciodată echivalente cu cele venite dintr-o tartină cu pîine integrală, avocado, salată verde și roșii pentru simplul fapt că ele sunt metabolizate diferit, dau naștere sau influențează procese diferite în organism.

Tania Fântână: Da, contează din ce ingrediente provin caloriile tale. Asta face diferența de fapt dintre o alimentație hrănitoare și una care îți asigură numai glucoza zilnică necesară supraviețuirii. Un prânz de 400 kcal dintr-un pește și legume o să te sature mult mai mult decât 1 ecler ce îți asigură aceleași calorii dar pe care îl înfuleci fără să-ți dai seama că ai mâncat și care o să-ți țină de foame 1 oră maxim. În stomac alimentele cu multe calorii nu ocupă mult spațiu și drept urmare nu simți stomacul plin decât atunci când chiar ai mâncat mult prea mult.

Referitor la modul de consum, una dintre tulburările alimentare cunoscute este să te supraantrenezi din vinovația că ai mâncat prea mult sau “alimente interzise”. În realitate numai alimentele cu adevărat otrăvitoare sunt interzise consumului. Nici măcar un om aflat la dietă nu ar trebui să-și interzică alimentele calorice preferate. Mind shiftul cred că trebuie să fie acela în care să învăț să consum dintre alimentele interzise o anumita cantitate și cu o anumită frecvență dacă nu vreau să mă îngraș, nu să fiu speriată că nu le pot consuma. Dacă mănânci “prostii” și te și supraantrenezi este posibil să îți supui organismul la 2 dezechilibre, iar în timp să te îmbolnăvești.

4. Care este întrebarea care ți se adresează cel mai des?

Florina Badea: ”Trebuie să gătesc?”. Cele mai multe doamne îmi șoptesc rușinate că nu sunt așa maestre în bucătărie. Când le spun că nu trebuie să fie și că nu este o condiție, răsuflă ușurate. Cu toate acestea, multe dintre ele sunt dezamăgite atunci când le spun că există totuși o condiție pentru atingerea obiectivelor pe care și le propun: organizarea. Dacă luni dimineața te trezești și te întrebi ce vei mânca și nu ai nimic în frigider, e imposibil să nu te oprești direct în ușa unei covrigării. De obicei, planificarea pentru următoarea săptămână trebuie făcută în avans: de la crearea meniului săptămânal, până la lista de cumpărături, shopping și partea de meal preap. Da, e un must să ne gândim în avans la ceea ce vom pune pe masă sau vom lua la pachet, nu 100%, căci lăsăm loc și poftelor sau spontaneității. Dar e nevoie să ne planificăm. Și dacă nu pregătim acasă mâncare, trebuie să știm locurile de unde ne vom comanda, ce opțiuni avem, ce gustări să ne luăm cu noi și tot așa. Deci condiția nu e aceea de a găti, ci aceea de a planifica mesele în avans. Ca foamea să nu ne prindă nepregătiți și să înhățăm orice de pe raft sau din dulap. Fără organizare e imposibil să ajungi la un echilibru. Și doar echilibrul ne ajută pe termen lung, să fim în formă din toate punctele de vedere și să fim sănătoși.

Elena Stanciu: “Este adevărat că…?” Repet ce am spus mai sus – eu mă concentrez pe educație și lucrez cu oameni care vor să știe ce le face bine, ce nu și de ce. Am norocul să atrag astfel de oameni interesați de adevăr nu de zvonuri, persoane care consideră coachingul cu mine o investiție în sănătatea lor pe termen lung. Pentru că odată parcursă și înțeleasă, informația pe care o ofer le servește pentru ani buni – învață să aibă o relație mai bună cu mâncarea, să găsească singuri echilibrul necesar pentru o stare de bine.

Tania Fântână: Cât pot sâ slăbesc dacă țin fix cum îmi dai tu meniul?/O să pot să mănânc puțină ciocolată măcar din când în când?/Cum aș putea să mănânc pizza și paste fără să mă îngraș?

5. Dacă ar fi să dai un sigur sfat celor ce își doresc o viață mai sănătoasă care ar fi acela?

Florina Badea: Să înceapă cu un proces de introspecție. Să își analizeze viața, să vadă dacă îi satisface și dacă nu, de ce. Ce își doresc, de ce, cum s-ar vedea și cum s-ar simți când ajung acolo. Nimeni nu ar trebui să se trezească dimineața și să zică: vreau să intru la dietă sau vreau o viață sănătoasă. E nevoie de săpat mult mai în spate, iar partea de mâncare e doar o componentă. Să nu uităm, corpul nostru e făcut să se miște, iar noi îi ignorăm semnalele. Stăm prea mult în șezut, dormim prea puțin și prost, iar toate acestea se răsfrâng asupra sănătății noastre. Avem, de multe ori, relații disfuncționale, lucru care se traduce în emoții nenumărate, pe care le acoperim cu mâncare. Eu pledez pentru echilibru și calitate, pe toate planurile.

Elena Stanciu: Gătește cît mai mult acasă și învață să minimizezi stresul. Ambele lucrează corelat și rezultatele se văd mai repede decît ne-am închipui. Din păcate văd cum ne lăsăm duși pe panta americană în care orice altceva este considerat o prioritate, mai puțin asumarea a ceea ce ești și a aceea ce mănânci. Stimulați fiind de tendințele societății, de curentele de gândire actuale este ușor să picăm în capcană și să luăm hrana ca pe un aspect secundar, când în realitate este vitală și poate face diferența dintre sănătate și boală. Granița este între a alege ingredientele cele mai bune pe care ți le permiți și a le transforma în mâncare și a te lăsa mai mereu în grija altora, mergând pe încredere că ce scrie pe etichetă este sigur. Depinde numai de noi cum privim acest gătit acasă – ca pe o corvoadă care ne fură timp și energie sau ca pe o contribuție la sănătatea proprie și a familiei. Timp există, dar preferăm să-l petrecem pe canapea în fața televizorului, înfulecând dintr-o pungă sau o cutie, eventual uitîndu-ne la cooking shows :). Energia vine odată cu schimbarea de perspectivă – există mii de rețete simple, rapide, pe care le poți găti împreună cu partenerul sau cei mici, transformând astfel procesul într-o activitate care să contribuie la relație și la construirea familiei.

Stresul, de asemenea, este privit că un dat asupra căruia nu putem interveni. Nu putem controla exteriorul și credem că din această cauză nu putem minimiza starea de stres – trafic, politică, vreme, disensiuni la birou sau în familie, finanțe etc. Stresul, însă, este o stare internă ce poate fi corectată prin întoarcerea la noi înșine. E o muncă grea, cu atât mai mult cu cât suntem înconjurați de supraexpunere la viețile altora cu ajutorul social media, dar nu este imposibilă. A ști cine ești, ce poți oferi, cine este cu adevărat important în viața ta și în parcursul cui poți aduce o contribuție reală – toate acestea sunt subiectele asupra cărora consider eu că trebuie să ne aplecăm mai des pentru a putea schimba starea de agitație, îndoială, angoasele de multe ori inutile care contribuie major la instalarea stresului cronic.

Tania Fântână: Să învețe să mănânce mai puțin și să nu aștepte minuni decât dacă și muncesc pentru ele zi de zi!

—–

Sper că întrebările și răspunsurile de azi te-au ajutat să pui un pic de ordine în niște gânduri pe care poate le aveai referitoare la alimentație. Eu închei spunând că indiferent de subiect, fie el moda, nutriția, sportul sau reorganizarea casei eu îl privesc împărțit în acești 5 pași: să ai răbdare, să te informezi, să te ții de drum, să aplici ce ți se potrivește și să faci toate acestea ca și cum ești prietenul tau cel mai bun.

Ti-ar mai putea placea si:

No Comments

Leave a Reply

*