Motive de fericire, nu neapărat de Ziua Fericirii

March 20, 2017

Am aflat că astăzi ar fi Ziua Fericirii.

Pe mine mă deranjează oarecum parțial zilele acestea. Mă supără că trebuie să existe o zi în care să ni se amintească de iubire, fericire, planetă și câte și mai câte. Dar, din păcate, prea prinși în vâltorile zilnice, uneori este bine să ne tragă câte o zi dintr-asta de mânecă, să ne aducă aminte câte avem.

Asa că, am scris dintr-o suflare o listă cu motive de fericire. Poate o completați si voi, aici sau ba, să rămână mărturie că știm, măcar uneori, cât suntem de fericiți.

– ibricul în care clocotește apa pentru cafea;
– florile din grădina mea care, desi plantate cam haotic, mă binedispun ceva de groază;
– câinele care se cuibărește lângă noi când ne așezăm la tv;
– prima pagină dintr-o carte;
– pâinea cu unt;
– leurda;
– oul ochi ce stă tolănit lângă niște spanac;
– părul tocmai ieșit de la coafor;
– prima baie în mare a verii;
– ieșirile la cofetărie;
– unghiile tocmai date cu ojă;
– momentul acela când, ajunsă într-un oraș străin, îmi las bagajele în cameră și plec la explorat;
– hastagurile bune;
– un episod din Gossip Girl prins în reluare la nu știu ce post pe care nici nu știam că-l am;
– duminica dimineața;
– o pisică de zăpadă, zărită iarna trecută într-o curte vecină. Și mie nici măcar nu-mi plac pisicile;
– momentul acela când avionul decolează și mă împinge în scaun;
– un picnic la marginea drumului;
– prima îmbucătură de pepene;
– libelulele;
– zmeura;
– margaretele;
– un apus de soare admirat de câmpul de lângă noi, rămas spectaculos chiar și printre clădirile doar pe jumătate ridicate, pungile sfâșiate de vânt și noroiul din cizmele de cauciuc;
– jucăriile de când eram mică;
– vara;
– câinii;
– un deadline care se amânâ fix când trebuie;
– momentul acela când rămân câteva minute în mașină fix după ce am parcat, deoarece la radio e o melodie care-mi place;
– când o rochie spectaculoasă, la o reducere și mai spectaculoasă, se dovesește a fi fix mărimea mea;
– usturoiul;
– un tablou drag pe care-l văd pentru prima oara de-adevăratelea;
– înainte de Igor, aș fi trecut leneveala de weekend ca motiv de reală fericire, dar câinele nu știe că e sâmbătă și ar fi recomandat să vrea afară după ora 11. Totuși, el e un motiv de reală fericire. În fiecare zi.

#AziNuVaMaiFiNiciodată, e clar. De ziua fericirii… sau ba.

Ti-ar mai putea placea si:

4 Comments

  • Reply Ramona March 21, 2017 at 11:35 am

    F frumos ai zis, ma regasesc in multe dintre motivele tale.

  • Reply InfraSunete March 25, 2017 at 3:38 pm

    Fericirea e in jurul nostru doar ca noi n-o vedem sau nu stiu, vrem fericirea “aia mare” si o ignoram pe cea mica. Si eu ma gandeam recent, cand esti sanatos si esti bine te plangi ca te plictisesti, ca e monotonie si ca vrei ceva. Insa daca te exemplu racesti, te doar stomacul etc. incepi sa-ti spui “vai, ce bine era cand nu ma durea nimic! ce fericit as fi daca nu m-ar durea nimic!” cand insa iti revii, uiti si o iei de la capat. Ciudate fapturi mai suntem! Animalele macar par ca se bucura aproape tot timpul, fara motiv. 🙂

    • Reply Aveti si pe roz March 26, 2017 at 1:27 pm

      Animalele sunt muuult mai bune ca noi. Și mai deștepte. Un motiv ar fi că lor nici nu le trebuie haine ca să iasă afară 🙂

    Leave a Reply

    *