Prețul cadoului ce nu costă nimic

December 2, 2016

“O să cer la pachet ce a rămas, poate găsim pe drum pe cineva căruia îi e foame” a zis prietena mea, citindu-mi gândurile.

Am iesit din restaurant, zăbovind câteva clipe pe trotuar, uitându-ne la porumbeii ce păreau a ține o adunare, trei pomi mai încolo. În câteva clipe a apărut un invidid, identificat rapid de către noi ca un posibil candidat pentru pachetul rămas de la masă. În afară de hainele sărăcăcioase ce păreau, nu știu de ce, mai grele ca niste haine obișnuite, omul căra după el o găleată imensă și o pungă din care se zăreau 2 colțuri de pâine.

Prietena mea i-a întins, stângace, pachetul cu mâncare, omul a mormăit ceva din mers, a mai făcut 2 pași și, oprindu-se în mijlocul adunării porumbești, a început să transforme în frimituri cele 2 colțuri de pâine cu care venise și să le ofere păsărilor. Nici nu s-a uitat la pachetul primit. Chiar când ne întrebam dacă nu am făcut o greșeală, jignidu-l poate, omul ne-a tăiat gândurile răsturând, cu o precizie de chirug, găleata uriașă pe asfalt, așternând un covor de boabe de porumb la picioarele porumbeilor. În fâlfâit de aripi și de guși umflate, bărbatul a deschis pachetul de la noi, a înclinat scurt capul către prietena mea, mormăind un: “sarumâna, domnișoară” și a început să mănânce lacom.

Ce doream să spun este că, de multe ori, suntem prea prinși în vâltoarea lui decembrie, în goana după cadoul perfect, în îndârjirea de a face o surpriză mai mare ca a lui x sau mai potrivită ca a lui y, încât uităm că deja avem cele mai potrivite cadouri. Trebuie doar să vedem cine are nevoie de ele. Și când. Poate nici să nu fie decembrie.

Ti-ar mai putea placea si:

6 Comments

  • Reply Elena December 2, 2016 at 8:03 pm

    Wow! Ce pot sa mai spun acum? Ca.. ai dreptate! Si eu imi fac cadouri d-astea de cate ori am ocazia. De cand ma stiu, ma tulbura batrânii. Si inca o mai fac.
    In fața lor devin extrem de “atinsa”.
    Multumesc pentru text.

  • Reply elena December 3, 2016 at 11:02 am

    Am citit ambele povesti, asta si cea cu doamna oarba si am zis sa scriu si eu un comentariu aici, poate il vede cineva si se inspira din ideea mea. Pentru al doilea an, de Secret Santa (organizat la job), am schimbat un pic tactica. Cu cei 50 de lei (bugetul stabilit pentru cadouri), cumpar alimente si ceva produse de igiena (sapun, pasta de dinti) si fac un pachet. Apoi, fac eu ceva din hartie, pentru cel pe care l-am tras la biletel. Anul trecut, am facut niste decoratiuni din carton: un bradut, un balon cu aer cald (an construit din ata si carton nacela si balonul, nu-s experta la bricolaj, dar nici n-am doua maini stangi, mi-au iesit chiar dragute) si parca un glob, nu mai tin minte exact. Am scris un mesaj pe o hartie, in care am explicat care e ideea: pachetul cu alimente ar fi frumos sa ajunga la un om care are nevoie de el, iar decoratiunile sunt ale lui (ale colegului). S-a bucurat tare mult colegul meu, a dat mai departe pachetul unei batrane pe care a intalnit-o pe strada, iar decoratiunile le-a agatat intr-un bradut. Si anul asta am de gand sa fac la fel, numai ca o sa fac cadoul manual un pic mai personalizat 🙂

    • Reply Aveti si pe roz December 3, 2016 at 2:32 pm

      Felicitări pentru idee, chiar m-aș bucura să îi inspire și pe alții.

  • Reply Alexandra December 8, 2016 at 1:55 pm

    Faci cadou, nu risipa!
    De vreo 2 ani, nu mai suport sa arunc/ las mancare in farfurie sa ajunga la gunoi. Cumpar fix cat imi trebuie, iau la pachet si dau mai departe, congelez.
    Am vazut acu cateva saptamani un reportaj unde se dezbatea exact asta: ce facem sa nu mai aruncam (suntem prea saraci sa aruncam mancare, in timp ce altii mor de foame). Un patron de restaurant, un producator de alimente si un manager de hipermarket ziceau de masurile luate de ei: fac portii mai mici, renunta la ambalajele si ofertele ia 6 la pret de 4 (ca sa arunci 2) si programe de tip “vanzare accelerata”. Si toti asteapta o lege care sa ii lase sa doneze celor care chiar au nevoie de ele…

    • Reply Aveti si pe roz December 8, 2016 at 2:10 pm

      Mda, știu ce spui, ani de zile m-am chinuit să vând unor supermarketuri ideea de a dona alimentele în curs de expirare unor oameni ce au nevoie de ele. Din păcate, acolo unde nu lovește comoditatea o face legilația. M-am bucurat, însă, să văd inițiative mici: frigiderul cu alimente e una dintre ele. Mai sunt restaurantele cu porții în așteptare. Mai e o speranță, zău 🙂

    Leave a Reply

    *