Despre ReSet The Trend, evenimentul la care am participat la invitația UE, modă sustenabilă și dragoste

La finalul lunii ianuarie, am fost invitată, de către Comisia Europeană, la un eveniment despre moda sustenabilă. Au fost 2 zile pline, în 2 orașe belgiene, Bruxelles și Anvers – o să încerc să punctez câteva dintre momente sale, adăugând și comentariile mele despre subiect.

În primul rând, este o temă atât de complexă încât 2 zile nu sunt nicidecum suficiente pentru a rezolva ceva, nici nu a fost aceasta intenția evenimentului, ci, cred eu, de a arăta lumii că problema este și în atenția oamenilor mari, ce pot schimba legi și crea un cadru legal pentru a ne ajuta să facem alegeri bune. Sau măcar să știm ce alegem. Pe lângă conștientizarea faptului că problema modei verzi este pe ordinea de zi a Comisiei Europene, m-am bucurat să văd că și oamenii serioși, cu funcții înalte și costume, sunt oameni :) Virginijus Sinkevičius, Comisarul European pentru Mediu, oceane și pescuit este o persoana calda, deschisă, deloc protocolară, iar masa rotundă din prima zi, la care a fost prezent, a fost mai degrabă un brainstorming ad-hoc cu invitații decât o discuție oficială.

S-au atins și lucruri foarte serioase: sectorul textilelor, care include și îmbrăcămintea, este pe locul 4 – după cel al alimentelor, construcțiilor și transporturilor – în ceea ce privește impactul asupra mediului & schimbărilor climatice. Se cumpără fără discernământ, se risipește la fel, se aruncă dintr-un moft, se returnează obsesiv, se lasă în dulap mult prea mult și prea des. Și se produce pe măsură, cu resurse enorme, totul învârtindu-se continuu într-un cerc vicios – să mai amintesc că fast fashionul a devenit ultra fast fashion, unele colecții schimbându-se acum la 2 săptămâni? Nimeni nu poate tine pasul cu așa ceva. Nici cumpărătorii, nici magazinele, nici planeta, nici măcar politicienii, iar cele 11,3 kg de haine aruncate anual de către fiecare persoană din EU (e o medie, firește, cineva a luat și kilogramele mele și sigur și pe ale altora ce luptă pentru a fi mai sustenabili) sunt dovada dură că e prea mult.

„Lumea se schimbă. Producerea, utilizarea și apoi aruncarea lucrurilor este demodată. În lumea noastră, acest lucru nu mai are sens din punct de vedere economic. Dăunează planetei și sănătății noastre. De aceea, Europa are o nouă strategie pentru textile. Vrem să facem parte din soluție. Avem un singur obiectiv: ca pe termen lung, doar cele mai durabile produse să ajungă pe piața europeană. Vrem ca toată lumea să ia parte la această schimbare și să ReSeteze tendința.” Virginijus Sinkevičius

Ce e de făcut?

Încep cu cei 5 piloni principali în funcție de care analizăm o companie sau un brand ca fiind sustenabil: materialele, condițiile de muncă, certificările, ambalajele, responsabiliatea socială.

Problema nu e deloc simplă, rar găsim oameni sau companii de 10 pe linie, lucrurile nefiind nicidecum albe sau negre. Dimpotrivă. În plus, hai să o recunoaștem, toți cei implicați “au o agendă”: politicienii vor să atingă subiecte la modă, brandurile să vândă, cumpărătorii să simtă cât mai des emoția lui ceva nou. Iar obiceiuri mai bune, haine făcute mai curat și oameni mai implicați sunt probleme care nu se pot rezolva, de către niciuna dintre părți, la o fluturare a baghetei, e nevoie de ani pentru a reseta tendința :)

Comunitatea Europeană a făcut un mic pas prin acest eveniment în 2 părți: discuția de la Bruxelles, unde m-am bucurat să aflu, chiar de la Comisarul European Virginijus Sinkevičius, despre planurile EU de a introduce o etichetă verde pentru haine – un fel de microghid instant pentru consumator care să spună cum, unde și în ce fel a fost făcut acel produs – și întâlnirea de la Anvers, despre lansarea platformei ReSet the Trend care-și dorește a-i implica pe europeni în lupta împotriva modei de consum și pentru a sensibiliza publicul cu privire la Strategia UE pentru textile durabile și circulare. Ziua 2 s-a încheiat cu o plimbare prin oraș organizată de către MoMu, Muzeul de Modă din Anvers, printre magazinele și brandurile locale ce propun să susțină, într-un fel sau altul, moda sustenabilă (acum #DauMaiDeparte blugii HNST, vor mai urma recomandări).

Și așa ajung la partea mea: ce înseamnă, de fapt modă sustenabilă? Ce putem face pentru a alege mai bine? Ce e de evitat și ce ar fi de încercat?

Dacă mă urmărești de ceva vreme, știi că iubesc echilibrul. Nu-mi plac extremele, ura, pusul la colț, aruncatul cu roșii. Secretul e dragostea. Da, da, și în ceea ce privește moda sustenabilă.

Dacă ne iubim mai mult, avem mai multă grijă de trupul nostru – de cum îl hrănim, cum îl creștem, cum îl ținem în formă, dar și de cum îl îmbrăcăm. De ce să ne chinuim picioarele și trupul în pantofi sau în haine incomode, din materiale incerte, care cine știe cum și unde au fost realizate, unde au fost depozitate, cu ce au fost vopsite sau tratate?

Dacă ne iubim hainele, avem grijă de ele. Le dorim cât mai mult alături de noi, le spălăm cu atenție, le reparăm cu grijă, le dăm o nouă viață când putem. Tot iubirea ne îndeamnă să ne gândim la resursele folosite pentru realizarea unui articol, la cei care l-au creat, la condițiile lor de muncă și de salarizare. Bulgărele iubirii se rostogolește spre susținerea afacerilor mici, a brandurilor locale, a celor ce-și doresc să câștige, doar conduc o afacere, dar și să dea înapoi comunității. Iubirea e și cea pentru casa noastră albastră și rotundă pe care putem încerca să o ținem mai curată. Dacă fiecare cetățean din EU ar arunca, în fiecare an, cu 1 kg de haine mai puțin, vom avea, la finalul unui an, 447 milioane de kg de textile care nu vor mai fi arse sau care nu se vor mai descompune în natură.

E un balaur uriaș, cu multe capete și cred că avem nevoie de un sat întreg pentru a-l învinge: de politicieni care să se implice, de branduri care chiar doresc să schimbe ceva, de presă care-și propune să și educe. Ca în orice relație de iubire, e de muncă, pentru toți cei de mai sus. E de lăsat de la tine, de găsit echilibrul, de făcut compromisuri, de întors din drum, de renunțat pentru o vreme, de căutat soluții, de lucrat împreună. E despre gri, dragostea e despre mult gri. Despre și și. Despre răul mai mic. Despre binele pe termen lung. Despre luarea lui DA în brațe. Despre rezistență. Despre ce rămâne în urma ta.

Eu promit solemn că nu renunț la drumul meu și că voi scrie, cât de des pot, despre iubirea asta. Despre a fi mai bun cu tine și cu ceilalți. Despre a încerca să te iubești, în timp ce iubești. Despre a dărui și construi în timp ce consumi și dărâmi. Despre a-i iubi pe cei mai mici, mai slabi, mai altfel, mai puțin norocoși. Despre bucuria și puterea lui acum, dar și despre #AziNuVaMaiFiNciodată.

Din iubire se nasc căutările, lecțiile, deciziile, dar și renunțările. În cei peste 10 ani de când scriu aici, încercând să fiu un om mai bun, care face alegeri mai bune, am devenit vegetariană, mi-am schimbat mașina cu una hibridă, am inventat filosofia lui #câte5 care mă ajută în alcătuirea & păstrarea în formă a garderobei, am adoptat 4 câini (plus am ținut unul în foster, căruia i-am găsit apoi o casă fantastică), am renunțat la produsele fast fashion (îmi acord o excepție: Uniqlo), nu folosesc cosmetice testate pe animale, încerc să cumpăr cât mai puține genți sau încălțări din piele (și atunci când o fac să fie produse de calitate, ce vor fi cu mine ani, poate chiar decenii – într-o notă un pic tragi-comică: am pantofi din piele care au împlinit 5-7-12-15 ani și încă arată onorabil, în timp ce frații lor, realizați din materiale vegane, și-au pierdut strălucirea după aproximativ 1 an). Echilibru, cum ziceam. Și mult gri. Sunt departe de a face totul bine, nici nu urmăresc perfecțiunea, ci să fiu un om bun. Cu mine, cu animalele, cu oamenii buni, cu planeta.

Am și un mic ghid despre cum îmi construiesc eu garderoba pentru a fi mai verde. Aleg & jonglez cu acești 5:

– ceva local;
– ceva de la un brand verde;
– ceva vintage;
– ceva făcut manual;
– ceva de la un designer sau brand care-mi place.

Am alcătuit și o planșă cu ținută unde-s reprezentați toți cei 5 de mai sus:

– jachetă de la Sézane, un brand franțuzesc de care m-am îndrăgostit recent (ca și de culoarea verde smarald);
– cămașă Rad Playground, un brand local de suflet;
– blugi Kings of Indigo – o companie care face lucrurile în mod sustenabil;
– încălțări Adieu – brand drag;
– geantă & ochelari vintage;
– fes DEDICATED, alt brand dedicat sustenabilității;
– plic Taie dar nu de tot – fabricat manual & local.

Ce mai fac este să caut articole de calitate, în stilul meu – doar vreau să le port, nu? – în aceeași gamă cromatică (sunt mai ușor de asortat & mixat, fiind suficiente mai puține piese), preponderent din fibre naturale, ce au în compoziție același tip de material sau măcar 70-80% (astfel se degradeazâ mai greu, deoarece țesăturile se uzează în mod diferit, iar dacă ai un articol cu 2-3 tipuri de fibre timpul va trece altfel pentru fiecare deformând inegal piesa – în plus, articolele ce au în compoziție un singur fel de material se reciclează mai ușor).

Să nu uităm că cel mai sustenabil mod de a cumpăra ceva este de a nu cumpăra :) Dar cum e imposibil să facem asta la infinit, putem opta pentru niște gri: să cumpărăm mai puțin, mai rar, să alegem piese care țin mai mult, să premiem, prin alegerile & banii noștri, branduri și companii care încearcă să schimbe ceva, să reparăm, să refolosim, să nu risipim, să intrăm și în magazine vintage sau sh, să închiriem & să împrumutăm… și acesta e doar vârful aisbergului.

Închei cu un îndemn, deja tot repetat pe aici: fii prietenul tău cel mai bun, alege, cât de des poți, haine parteneri de drum lung, nu aventuri de-o noapte. Că de aici vin cuvintele alea mari: grija, statornicia, responsabilitatea, iubirea.