Am repostat recent pe pagina de FB Avetisiperoz.ro articolul în care povestesc cum am ajus la filozofia #câte5. Spuneam atunci că am trecut prin tot felul de stiluri, cumpărături și culori pentru a-mi da seama că, de fapt, îmi trebuiau tare puține. Și stiluri și veșminte și culori. Asta nu înseamnă ceva găsit cu mai puțin efort, mai puțini bani sau mai puțină grijă. Dimpotrivă. Dar am început să aleg lucruri făcute cu cât mai cu iubire pentru design, oameni și mediu, să iau materiale mai bune, culori mai puține, lucruri care chiar mi se potrivesc. Mă bucur de un nume de designer care intră în garderobă la fel de mult ca de o geantă luată din târgul de vechituri. Dar le aleg pe ambele pentru că îmi spun ceva, nu pentru că cineva spune că-s ceva.
Culmea, autorestricționarile mi-au adus doar lucruri bune: mai mult loc în dulap, mai multe haine pe gustul meu, pe care chiar le port, lucruri din materiale mai bune, cu croiuri care-mi plac tare, nu doar așa și așa, și pe care le-am ales pentru că-s pentru mine, nu doar pentru că m-au sedus, fugitiv, de pe raftul unui magazin aflat în plină campanie de reduceri.
Am ajuns să dau pe un tricou, o pereche de blugi sau de sandale cât aș fi dat înainte pe 5 (uneori poate chiar și pe mai multe), deoarece nu risipa financiară a fost cea care m-a îndemnat, în primul rând, la o astfel de filozofie. Da, contau și banii, dar cei dați aiurea. Nu mai voiam să investesc în obiecte la grămandă. Sau doar ca să am. Am înțeles că dacă se poartă buline, coliere, flori și ceva blăniță – toate în același timp, firește, nu trebuie să le port și eu. Că dacă ceva își merită banii, nu înseamnă neapărat că merită să fie luat acasă. Că puțin și bun, înseamnă mult și de ajuns.
În acești ani, am trecut de la a lua ceva, doar pentru a avea, la a vâna reduceri, pentru că prețul era fabulos, la a alege ceva pentru că îmi place acel obiect. Ca design, filozofie a brandului, croială, material, funcționalitate, originalitate, nebunie. Uneori, chiar pentru toate acestea. Și da, 5 rochii care sunt exact pe gustul meu, sunt mai multe decât 55 care stau în dulap. Și pe care aș fi dat cât pe cele 5.
Și acum, iată câteva ținute de la înființarea blogului până în prezent.
2012. Danteluri, flori, buline, dungi, balamuc.
2013. Nebunia colierelor. Alături de flori și dungi, cum altfel?
2014. Culori.
2015. Simplificarea. Primii pași.
2016. Încep să mă înțeleg cu mine.
2017. Puțin și bun câștigă teren.
2018. RozDetox: 1 an cu 5 articole vestimentare noi. Încă se deliberează.
Tu ai trecut prin astfel de filozofii și etape? S-a schimbat garderoba ta în ultimii ani? Ai avut epifanii, renunțări, autoîngrădiri?
Absolventă de Istoria Artelor, om de publicitate, femeie cu blog, mamă de câine, înnebunită după tablouri, soare, povești, cafea și liniște.
2 Comments
Excelent!
Acum am realizat cam de cati ani te urmaresc de fapt. Totul a inceput cu #Belsuglapretredus pe facebook. Am ridicat o spranceana cand am vazut numele si asa am ajuns pe blog. Dumnezeule! Tu ai dat cu totul peste cap ce credeam despre bloggeri si moda. Chiar credeam ca trebuie sa ai un dressing cat o garsoniera ca sa te imbraci `bine` :))
Si observand evolutia ta frumoasa ma gandesc ca e speranta si pentru mine sa ajung viata asta la un stil mai curat, si in dulap doar cu haine care imi aduc bucurie.
Multumesc ca esti <3
Vai, ce mesaj, mulțumesc din inimă, înseamnă mult pentru mine. Cât despre dressing-ul cât o garsonieră… cu un buget de om normal, cam câte dintre hainele acelea de acolo ar fi de calitate? Sau câte ar fi purtate? De aceea eu chiar cred că puțin și bun e calea. Fie că vorbim de haine, mâncare sau bloguri ;)