In lumea advertisingului, atunci cand intram in pana de idei, avem un “exercitiu”: ne imaginam ca trebuie sa vindem produsul unui extraterestru. Si brusc, tema se simplifica, deoarece deodata incepi sa te uiti altfel la problema: ca si cum nu ai mai vazut-o vreodata.
Extrapoland, vin si va intreb: cate dintre voi reusiti sa vedeti lucrurile “ca prima data”? Sa va lepadati de masca convenientei, a rutinei, a lui “ma, daca are atatia urmaritori, o fi ceva de capu ei”, a lui asa se poarta asa se cade, asa trebuie, a lui “las’ ca Mimi e mai de 4,5 ori mai grasa si poarta fuste si mai starmte”. Serios, daca nu ati vedea o anumita tinuta prin reviste sau prin blogguri foarte in voga, ati mai aprecia-o? De cate ori urmariti trupul, fara a tine cont de ce cap este atasat?
Din pacate, si cand vine vorba de toale si cand vorbim de lucruri mult mai serioase, ne uitam intai la cap. Sunt mii de femei pocnite zilnic in ochi de catre ala de langa ele, dar sarim ca arse doar in apararea capetelor pe care le stim. De la televizor, culmea. Stati linistite, nu am de gand sa intru in problema-serioasa mai adanc de atat, doar ce s-a mai linistit subiectul. Vreau doar sa atrag atentia ca, de cele mai multe ori, ne atrage atentia personajul, nu cauza.
Asa ca, pentru o pasire prin viata – si prin magazine – cu ochii larg deschisi, va prezint sedinta foto de azi:
Si cateva poze cu accesoriile, ca doar nu ati venit azi la mine in vizita numai pentru lucruri serioase, nu?
Iar data viitoare cand va aflati in fata unei decizii – de sarit sau ba in apararea domnitelor in cautare de cauze, de ales haine sau de dat papucii – incercati sa va uitati la acel lucru “punandu-i o punga pe cap”. Daca in continuare, va mai place cauza, haina sau printul, stiti de aveti de facut.
Hai, va pup.
13 Comments
Eu una am avut problema asta din fragedă pruncie: nu suportam să mi se impună o regulă arbitrară, gen “trebuie pentru că aşa trebuie” sau “aşa se face, aşa nu se face” sau genericul “a fi in rând cu lumea”. Mie trebuia să mi se dea o justificare pentru orice regulă. Ce ieşea de aici? Ieşea nasol. La maturitate, mi s-a întâmplat, într-un restaurent cu pretenţii, să cer bere la peşte, unui chelner oripilat. Nu “se” bea ce “se” bea, beau ce vreau eu. Şi încă ceva: nu “pun botul” la isteriile colective, nu vorbesc – şi nu gândesc! – în clişee şi nu mă închin la exponatul din curtea MŢR crezând că e o biserică. Şi dacă ne-am lăsa unii pe alţii mai uşor cu regulile, şi dacă nu ne-am mai duce şi împinge cu turma am fi mult mai creativi şi mai fericiţi.
ooofff… acelasi lucru l-am spus si eu acum cateva zile pe facebook… foarte interesanta postarea, si iti dau dreptate…
Kudos pentru idee, mi se pare super misto ;) Eu recunosc, ca desi sunt tare greu influentabila in general si gandesc totul destul de inginereste, cad de multe ori in capcana “uitatului la cap” si uite asa am ajuns sa port chestii ce nu credeam ca le voi purta vreodata, sa fac lucruri pe care nu credeam ca le voi face…dar stii ce? Uneori chiar mi-a prins bine, a trebuit sa vad la un cap celebru ca sa prind curaj si sa imi dau seama ulterior ca “ba, chiar imi place”.
Si mie mi s-a intamplat, eu ziceam ca-s de evitat cazurile de purtat lucrurile fara cap :)
Wow ce idee super faina :) Imi place sedinta foto ! Va doresc o zi frumoasa si multe articole de exceptie ! Cu deosebita consideratie, Iaela by http://www.erry.ro
Multumesc tare :)
Chiar ca Miss Attitude! Felicitari!
Ma bucur ca ti-a placut!
Haha, superb zis! Bravo!
Ar fi bine sa mai regasim astfel de articole pe bloggurile de fashion!
E bine, da :)
Da, asa e, recunosc ca de multe ori ma iau dupa cate o bloggerita, revista sau vedeta si atarn pe mine ceva doar pentru ca am vazut la ele. Sau si mai rau, pentru ca am vazut la vreo colega si na, sa am si eu, sa nu fiu mai prejos. Acum o sa ma gandesc de 2 ori. Cool articol, te pup!
Multumesc, my dear. Si na, e bine sa ne inspiram sau sa dorim sa incercam lucruri. Dar nu doar pentru ca le are si fufa aia :)