Ne-am luat caine. Adoptat, nu cumparat.

March 2, 2015

Ne doream de ceva vreme un caine. Si oricat imi displace folosirea pluralului (sigur v-ati lovit de nenumarati “suntem insarcinati”, “alaptam” sau alte hidosenii nelalocul lor), cred ca de data asta e la locul lui. Deoarece asta cu “sa NE luam caine” nu e o decizie pe care sa o iei de capul tau. Sau daca el prefera pisicile.

Asa ca, dupa ce ne marturisisem care ne sunt cainii preferati – eu sunt fascinata de cainii-porc – Bull Terrier adica, lui ii plac cei Dobermann (sau “Rapitori”, cum le zicea sor-mea cand era mica), am decis in cor: vom lua un maidanez.

Am asteptat momentul mutarii in noul apartament (cu gradina) si am inceput sa visam la clipa in care vom avea caine. Cum o sa se coboare o lumina din ceruri si o sa ne arate un pui neajutorat, nici prea mic, nici prea mare, nici prea fioros, nici prea bleg.

Fireste ca nu a fost deloc asa. Intr-o zi, Sorin mi-a trimis un link cu un caine care era in adapostul Asociatiei Pentru Protectia Animalelor Kola Kariola cu titlul “Il luam?”

M-am uitat la clip si am zis DA.

Si iata cu ce ne-am pricopsit:

adopta un caine

adoptii caini

aveti si pe roz caine

caine adoptat

am adoptat un caine

caine adpotie

caine maidanez

adapost kola kariola

Il cheama Igor – numele lui de la adapost – si are cam un an si jumatate. In ciuda marimii, e bland si neajutorat si habar nu are ce sunt jucariile (i-am aruncat una si nu stia ce sa faca cu ea). Dar o sa invete.

Dupa numai o zi, l-am invatat comada “Sezi!” si am inteles putin din mandria parintilor ce trancanesc fericiti despre orice realizare a odraslelor. Dar nu am reusit deloc sa-l facem sa intre in casuta de caine, doarme cuminte pe trepte.

Mai avem un lung drum in fata. Si stiu ca nu va fi mereu usor. Dar cum, pentru el am gatit intr-o oala imensa orez cu morcovi si cu gaturi de pui (eu care nu mai mananc sau gatesc carne de ani buni), zic sa suntem pe drumul cel bun.

32 Comments

Leave a Reply

*