3 renunțări care mi-au adus mai multe descoperiri. Primele 3 luni fără cumpărături, zahăr și iPhone.

Am mai renunțat eu la lucruri sau obiceiuri și nu m-am uitat înapoi: la carne, la un job stabil, la cumpărături haotice, la cosmetice testate pe animale, la pește… și la alte câteva lucruri. Dar se pare că în luna mai Mercur nu a fost deloc retrograd (haha), așa încât am reușit să mă transform în femeia bionică și să renunț la 3 lucruri ce ocupau un loc destul de grăsan din viața mea. O să scriu puțin despre fiecare dintre ele, dar nu din dorința de a mă făli sau lăfăi în aprecieri, deoarece nu asta urmăresc, nici măcar nu susțin că aceasta e calea, lumina și viitorul și nu te îndemn să le urmezi, doar îmi scriu descoperirile sperând că ele te vor ajuta să găsești mai ușor alte idei și drumuri potrivite ție. Ce mi se pare interesant și puțin de fală este că renunțările acestea mi-au adus o grămadă de lucruri noi.

Să le luăm pe rând.

Primele 3 luni din anul cu doar 5 obiecte vestimentare noi

Au fost mult mai ușoare decât mă așteptam. Bine, în ultimii 3 ani și jumătate, de când mi-a creat propriul sistem de cumpărare (și cumpătare) bazat pe #câte5, am și scăzut treptat doza cumpărăturilor. După epifania ce m-a făcut să realizez că nu mai am nevoie de nimic, mi-am propus 1 an în care să cumpăr doar 5 articole vestimentare noi, primele 3 luni au trecut fără să le simt. Bine, recunosc că m-a ajutat și faptul că am clienți și prieteni pe care îi ajut să își reîmprospăteze garderoba, că mai împrumut obiecte pentru proiecte sau că, uneori, mai primesc articole vestimentare.

În aceste 3 luni, am primit niște ochelari Ray Ban – printre puținele modele de la ei care chiar îmi plac și mi se potrivesc, borseta PORC x Ghica Popa…

…am intrat în posesia pălăriei Fandacsia, pe care o rezervasem cu ceva vreme înainte și am primit o minunată surpriză de la Miruna, o cititoare dragă care m-a trimis o minigeantă împletită de la ZARA Kids. Vă mulțumesc iar, din inimă, tuturor.

Eu am cumpărat 1 singur obiect: o pereche de cercei de la Mădălina Andronic. Da, i-am plătit, deși mă știu cu Mădălina, ba chiar am și colaborat cu ea la o minicolecție de genți eco, dar cred că aprecierea unui artist se măsoară și în investiția pe care o faci în arta sa.

În rest, nimic… nici măcar nu am suspinat după ceva. O să plec curând într-o minivacanță la Oslo de unde mi-aș dori să-mi iau o pereche de blugi demnă de #câte5. Adică și spectaculoasă, dar și făcută cu grijă pentru mediu. Am scris, mai demult, despre 5 branduri sustenabile de jeanși, poate va fi ceva de aici.

Nu știu cum vor fi următoarele 9 luni, dacă voi reuși să cumpăr doar 4 obiecte. Nici nu cred că e atât de important. Dar ce mi se pare interesat este că autoîngrădirile acestea vestimentare: #câte5 sau 1 an doar cu #câte5 – m-au ordonat, m-au făcut să caut branduri mai bune, să citesc mai mult, să descopăr, să cumpăr și să-mi doresc mai puțin și, minunăție, să îmi dau seama că nici nu-mi trebuie mai mult. Că mai puțin ăsta e mai bun, mai ales, mai pentru mine. Și chiar și după terminarea anului nu se va schimba mare lucru în alegerile sau în cumpărăturile mele.

Primele 3 luni fără zahăr adăugat. Gânduri, descoperiri, planuri de viitor.

Hm, atenție, problemă spinoasă și în vogă. Doresc să specific iar, încă de la început, că nu sunt specialist, nu te îndemn să îmi urmezi alegerile, povestesc doar câteva lucruri pe care le-am ales, în urma lecturilor mele și a unor discuții cu medici care au fost mulate apoi, cum altfel, pe convingerile mele. Poate te inspiră să alegi și tu anumite căi, asemănătoare celor povestite aici sau, de ce nu, poate unele fix opuse.

Revenind la chestii contorizabile, mâncam rar dulciuri cumpărate, de regulă un croissant sau un macaron, și mai rar păcătuiam cu o nenorocire de tipul napolitanelor sau a plăcintelor congelate. Dar gătesc des, am aceeași greutate din facultate, lucrez de acasă, am o viață cât se poate de nestresantă, fac constant mișcare, nu am pus niciodată zahăr în cafea sau în ceai, iar de sucuri acidulate m-am lăsat acum vreo 10 ani.

Poate te vei întreba de ce am dorit să renunț la zahăr, cu asa CV de invidiat :) Deoarece cred că îngrădirile – cele asumate, dorite și făcute astfel încât să înveți ceva din ele – îți pot aduce lucruri bune. Sunt un fel de Jim Carrey care spune mereu NU (nu DA, cum era în film) și descoperă lucrurile care vin de aici. Și apoi, zahărul nu e doar cel pus în cafea sau ce sălășluiște în eclere sau în bomboane, e cam peste tot: în pâine, în muștar, în murături. Deși eram conștientă de aceste lucruri voiam să fiu cumva (auto)nevoită să fiu (și) mai atentă. Când sunt în viteză, să aleg o banană în loc de un corn. Să citesc toate etichtelele, să gătesc (și mai) mult, să mă informez și mai și.

Făceam aceste alegeri pentru o viață mai sănătoasă, din fericire nu eram constrânsă de probleme de sănătate. Nici măcar de kilograme în plus nu era vorba. Și atunci, era cumva ușor. Nu eram nevoită să fac nimic, alegeam să fac ceva pentru mine.

Bun, dar dacă renunț la zahăr, nu mai mănânc dulce? Aici discuția devine sensibilă și chiar specialiștii se contrazic. Unii recomandă înlocuitorii (xylitol, stevia, aspartam), alții spun că mierea e singura la care dau dezlegare, alții predică dispariția completă a zahărului din dietă, chiar și renunțarea la fructe sau făinoase. Și între cei care renunță sunt tot felul de alegeri ce oscilează între aceste recomandări, plus încă câteva, bazate pe documentări mai serioase sau mai puțin de luat în seamă. Unii aleg siropurile de arțar, agave sau alte drăcovenii și cred că zahărul a dispărut din viața lor. Unii fug și de fructe sau paste. Unii devin dependenți de pliculețele verzi cu stevia, alții nu înlocuiesc zahărul cu nimic. Nu doresc să dau soluții sau verdicte deoarece nu este specialitatea mea. Cred că este bine, înainte de orice decizie de acest fel, să consulți un medic, să citești cât mai mult din surse cât mai serioase și să aplici ceea ce ți se potrivește pe termen lung. Nu cred că o lună fără zahăr rezolvă ceva, așa cum nici una de mers intensiv la sală nu aduce mari schimbări. Oricât nu dorești să auzi, soluțiile pe termen lung sunt o soluție. Fie că vorbim de renunțat la cumpărături sau la zahăr.

Mai cred în decizii care sunt susținute și completate de altele, ce se integrează firesc în viața ta. Dacă îți dorești să renunți la zahăr, indiferent care ar fi motivul, poate te gândești să completez acest fapt și cu altele. Să faci mișcare, să dormi mai bine, să te protejezi de soare, să mergi la dentist, să citești mai mult, să te enervezi mai puțin. Să ai grijă de tine nu cred că se referă la un sigur aspect, fie acela lipsa zahărului sau ba.

Și mai cred în nedatul în cap. Văd tot mai multă înverșunare și răutate în jur. Când cineva alege să facă ceva sar imediat 5 voci ce îl acuză pe acel om că nu face altceva. Ai renunțat la zahăr? Hm… dar mierea??? Paste mai mănâci? Dar pâine? Au și ele zahăr, știai? Muștar consumi? Murături? Fructe? Aer? Cred că trebuie să învațăm să acceptăm că ce ne e potrivit sau clar nouă poate nu e și altora. Că ar fi bine să alegem pentru noi, să ne uităm la paiele și la plăcintele noastre, să ne urmăm calea, oricare ar fi ea și să-i lăsăm pe alții să o aleagă pe a lor. Și să îndrumăm și întrebăm, nu să certăm sau acuzăm. Și, mai ales, să ne informăm și să acționăm în funcție de particularitățile noastre, dincolo de mode, studii sau generalizări. Una e să fii nevoit să te lași de zahăr din cauza unor afecțiuni, alta e să îți dorești asta pentru a slăbi și e puțin altceva când faci acest lucru doar pentru a fi mai sănătos. Și da, fără zahăr înseamnă multe lucruri, înlocuitorii nu fac mereu doar bine și nici nu înseamnă întotdeauna fără zahăr. Teoretic, sirop de arțar, zahăr brun, sirop de porumb, fructe proaspete sau miere = zahăr. Dar, tot așa, poți spune și că 100 calorii reprezintă 100 calorii, indiferent că sunt din dovelcei cu parmezan și roșii sau din mici și cartofi prăjiți, iar ceva dulce e… ceva dulce, fie că vorba despre o savarină de cofetărie sau o brioșă cu cereale integrale și afine făcută în casă. Ei bine, eu nu cred că e chiar așa. Contează de unde provin și caloriile și zahărul, de ce fel sunt + care-s caracteristicile tale, vârsta, stilul de viață, situația medicală și de ce ai ales calea renunțării la zahăr sau a numărării caloriilor. Ca să păstrez paralela, una e să ai de slăbit 3 kg, alta 30. Și într-un fel e privit zahărul de cineva care are diabet, în alt fel de cineva sănătos ce dorește să facă alegeri mai bune. Și, bineînțeles, să nu uităm că, la fel ca în orice, doza face otrava, iar exagerările fac, de multe ori, la fel de mult rău, fie că este vorba de excese sau de renunțări.

Iar cea mai cea alegere, cred eu, rămâne tot dulcele gătit în casă, atunci știi exact ce conține drăcovenia. Eu, de când cu alegerile mai sănătoase, folosesc la gătit făină integrală, de dovleac, sâmburi de struguri sau alte minuni, așa experimentez tot felul de gusturi și de texturi și am parte de mai puțin carbohidrați d-ăia răi ce se transformă… în zahăr. În plus, îndulcesc prăjiturile cu ajutorul fructelor (da, ele au fructoză, dar nu e același lucru cu zahărul adăugat și nici nu înseamnă același lucru pentru organism, fructele se absorb total diferit față de o bezea) sau a semințelor și nu adaug prafuri ca să înlocuiesc zahărul. Uneori, mai iau dulciuri cu stevia (e o plantă dulce, cu indice glicemic zero) sau câte o înghețată cu miere. Dar rar. Tare rar.

Iată și câteva descoperiri din magazine, făcute în aceste prime 3 luni fără zahăr. Nu-s de adoptat zilnic, dar pot reprezenta soluții de a înlocui, din când în când, zahărul adăugat.

1. ciocolată cu stevia, eu am luat-o de la Bebe Tei (am văzut-o și în Auchan); 2. înghețată Molipops cu miere, eu am găsit-o la M60; 3. biscuiți Ambrozia, de la Bebe Tei (i-am văzut și la Gloria Jean’s Coffees); 4. magiun Răureni dintr-un supermarket, nu mai știu de la care.

Și o prăjitură făcuta de mine, în casă:

Poate găsești info interesante și pe aceste site-uri: nutritionfacts.org sau healthline.com.

Așadar, au trecut primele 3 luni fără zahăr adăugat. Am citit mult mai multe etichete, am gătit mult mai multe prăjituri decât obișnuiam, am mâncat tot felul de nuci și de fructe, m-am îngrozit cât zahăr ne înconjoară, dar am și fost surprinsă cât e de ușor să faci ceva ce ești pregătit să faci. Eu pritocesc treaba aceasta cu renunțatul la zahăr de vreo 3 ani, am avut perioade în care mâncam ceva cu zahăr doar o zi pe săptămână, altele când nu mâncam deloc, dar nu mi-am propus niciodată serios să văd cum e (și ce se întâmplă) dacă renunț la el. Se pare că venise vremea.

Cât despre viitor, îmi propun ceva mai altfel: în următoarele 3 luni să mănânc zahăr… dacă pot :) Și spun asta deoarece, mă cunosc. După ce am conștientizat niște lucruri, e destul de greu să mă mai întorc din drum. Ba chiar, în renunțările despre care vorbeam la începutul acestui articol, nu m-am mai întors niciodată din drum. Dar nu cred în heirupisme sau extreme, așadar îmi dau liber la îngrădiri. Un liber conștient și controlat, de om ce se ține de drumul ales, dar nici nu crede că o înghețată din când în când e mare nenorcire. Fie ea și cu zahăr. Așadar, urmează 3 luni de liber cu discernământ. Adică, dacă tot e să fie, să fie un dulce bun: un ecler delicios, o înghețată savuroasă, o plăcintă cu vișine cu o călătorie în timp inclusă. Spun un NU hotărât dulciurilor de umplutură și care-s pline nu doar de zahăr, dar și de nenorociri ce nici nu se pot citi de pe etichete. Nu dulciurilor ambalate. Și-s curioasă ce se va întâmpla. Voi povesti, firește. A, și că tot am ajuns aici, îți mai recomand o lectură: blogul Elenei Stanciu, Suflet pentru hrană. Elena este Health Coach certificat la Dr. Sears Wellness Institute și are niște idei sănătoase în ceea ce priveste alimentația. Ea spune că atunci când alegem lucruri ambalate, să fie dintr-acelea care au cel mult 5 ingrediente. E clar, #câte5 ăsta e ceva important :)

Și despre cum am renunțat la iPhone

Deși sunt o fană înfocată a lucrurilor cu măr mușcat pe post de logo – sunt încă nedespărțită de MacBook-ul Pro și de iPodul roz și nu prea cred că voi renunța vreodată la ele, am renunțat, destul de ușor la iPhone, dintr-un mix de situații: se lansase Huawei P20, auzisem numai lucruri minunate despre fotografiile făcute cu el, colaborarea cu Leica mă sedusese încă de la modelele anterioare, prinsesem o promoție la Orange și mi s-a oferit și o sumă frumoasă (tot la Orange) la buy back-ul iPhone-ului. Așa că am luat telefonul Huawei P20 fără a mă costa nimic. Am zis ca la o așa ofertă, merită să-l încerc. Era ca și cum îl primisem în teste, pe banii mei, a fost gratis și nu trebuia să fac nimic apoi :)

Dupa 3 luni și jumătate, pot zice că pozele sunt într-adevar, fabuloase. Nu se compară nicidecum cu unele făcute cu cu iPhone la un preț similar. Vorbesc de poze, la restul nu mă pricep așa tare, oricum folosesc telefonul pentru a vorbi și a face fotografii. Iar agendă și ceas au toate telefoanele.

Da, sunt mulțumită. Îmi lipsește puțin ușurința navigării macOS, dar după niște ani de iPhone e firesc. Mă enervează că nu pot încărca telefonul și vorbi, în același timp la el, cu ajutorul căștilor, deoarece mufa lor și cea de încărcare sunt comune. M-a derutat la început meniul pentru mesaje și lipsa butonului lateral de trecere a telefonului pe modul silențios. Dar, ce e mai important, pozele mai bune m-au impins să fac tot felul de exeprimente. Să nu fiu mulțumită din prima. Să caut tot felul de soluții. Să pun mai multe fotografii pe Instagram. Chiar am ajuns să îmi aranjez Instagramul pe culori și teme – 9 poze la rând au un numitor comun: am avut #ZilecuGalben, #ZileCuDungi, #ZileCuCitit sau chiar #ZileCuAuriu.

5 fotografii făcute cu Huawei P20, cea cu câinele e pe timp de noapte:

Și cum arată o bucățică din Instagramul meu, când sunt #ZileCuGalben:

La final, câteva gânduri

Nu mai spun că nu te îndemn să faci aceste alegeri, am tot repetat-o. Și știi deja că susțin ideile și drumurile cu personalitate. Ce spun este așa (atenție, moment Coelho): Drumurile nu trebuie să îți fie chin, ci bucurie. Doar pașii de fiecare zi te-au dus acolo. Urmează-ți calea, ține-te de ea, fă tot ce poți pentru a ajunge la destinație, oricare ar fi aceea. Ia-te în serios, mereu mi s-a părut ciudată replica aceea ce te îndeamnă să nu te iei în serios, dar dă-ți voie să te răzgândești, să deviezi, să te întorci din drum, dacă nu ți se mai potrivește calea. Fii prietenul tău cel mai bun. Dar cât timp faci toate acestea, nu uita: viața e îngrozitor de scurtă, iar de cimitirele sunt pline și de oameni ce au făcut doar alegeri înțelepte.