Acum 2 ani, mi-am luat casă. “Casă” însemnând, de fapt, un apartament mic cu o curte, e adevărat, mare.
Dar odată cu primirea cheilor, au năvălit grijile peste mine (deh, eram proprietăreasă): să pun un sistem de alarmă? Gratii la geamuri? Camere de supraveghere? Vezi cum am rezolvat problema apăsând pe linkul de mai jos.
13 Comments
Nu mai pot de dragul lui Igor! Iar cizmele de pe Joules arata bine si desenate :D :D Bravo pentru proiect!
Mulțumim frumos, chiar ne-am distrat realizându-l.
*Nu mai… Totusi…
Și noi l-am adus pe Iancu acasă tot la două luni de când ne-am mutat împreună. Tot de atunci n-am mai încuiat vreodată nici ușa de la intrare. E plăcut. Atâta timp cât nu sunt artificii. Când le aude, rupe ușa și se ascunde sub pat. Logica lui, nu mă bag.
Hahha, Igor nu se sperie de ele. Până acum nu l-am văzut să se sperie de ceva. Nici măcar de o haită de câini întâlnită pe câmp, deși aici aș cam vrea să îl văd mai degrabă înspăimântat decât bătăios.
Igor al tău are „școala vieții” :)). Al meu e cel mai pussălău doberman. Doarme cu caloriferul în brațe. La propriu! :))
:)
Faoarte tare imi place cum ai abordat tema. Foarte creativ si ingenios. Sa stii ca m-ai facut sa ma gandesc la sistemele de alarma si asta chiar e ceva, eu sunt o aeriana, deloc practica, dar iata, lumea se mai schimba. Asa ca, good job, bravo. Fff mult imi place ce si cum faci.
Vai, mă bucură tare ce spui, înseamnă că fac bine ce fac. Mulțumesc din inimă.
Imi place tare ce ti-a iesit aici, foarte creativ si neobisnuit pentru un blog. Bravo.
Mulțumesc frumos, a fost muncă de echipă, am lucrat, ca de obicei, cu Sorin.
Si mie imi place foarte foarte tare ideea voastra de prezentare. Te urmaresc demult aici pe blog, si cumva eram obisnuta cu proiecte facute de voi, dar asta m-a luat prin surprindere. Bravo pentru creativitate. Faceti bine ce faceti, mult spor inainte :)
Mulțumim frumos.