Gânduri și imagini despre Copenhagen Fashion Week

Nu prea am fost pe la fashion week-uri (am ajuns la cele de la Londra și Viena, iar acum vreo 9 ani m-am nimerit în Paris fix atunci, așa că am profitat de ocazie și am realizat câteva fotografii pe stradă, preferatele mele fiind cele făcute fotografilor).

De vreo 4 ani îmi doream să ajung la săptâmâna modei din Copenhaga – pe care o consideram mai aproape de gustul meu (are o importantă componentă verde, iar estetica scandinavă este foarte eu) și tot nu se aliniau plantelele. Dar se pare că lucrurile bune se întâmplă atunci când ai răbdare, așa că anul acesta am participat la CPHFW. Primul articol despre Copenhaga – despre verde, biciclete, firesc, contraste și planșele gata aranjate ale orașului este deja pe blog.

Impresii, păreri & detalii, amestecate, despre CPHFW:

– ca și la alte astfel de evenimente, te poți înscrie pe platformă, înainte cu ceva vreme, iar de acolo poți încărca cereri către branduri – cele mai multe dintre show-uri, evenimente, expoziții sau petreceri fiind condiționate de prezentarea unei invitații. Eu m-am bucurat că am primit acreditări la tot ce am aplicat (minus un mic-dejun), din păcate nu am reușit să ajung peste tot deoarece programul este foarte strâns, evenimentele sunt puse unul după altul, au loc în diverse zone din oraș, iar dacă dorești să mergi la fiecare trebuie să alergi. La propriu :) Iar eu am simțit și nevoia unor pauze, chiar dacă scurte, să diger & asimilez cele văzute;

– mi-a plăcut mult diversitatea locurilor în care au avut loc show-urile: muzee, depozite abandonate, săli de sport, chiar un capăt de autostradă, câteva dintre ele desfășurându-se în aer liber, în mijlocul orașului – așa că și localnicii sau turiștii puteau lua parte la aceste evenimente, chiar dacă nu din primul rând;

– diversitatea a fost și în ceea ce privește modelele – bine, asta este o tendință care are ceva ani, dar tot mă bucur să văd diverse chipuri și trupuri defilând pe podiumuri;

– foarte bună ideea autocarului electric al evenimentului care facea, în fiecare zi, traseul show-urilor – un mod rapid & eco de ajunge dintr-un loc în altul, mai ales că multe dintre evenimente se desfășurau la mare distanță unul de celălalt, unele chiar în afara orașului – din păcate, de multe ori s-a dovedit neîncăpător;

– am văzut multe extravaganțe, de așteptat la un astfel de eveniment, totuși ținutele invitaților au fost un pic mai domolite față de cele zărite pe străzile din Londra sau Paris, la fashion week & nu numai – un lucru firesc pentru Copenhaga, fiind și unul dintre motivele pentru care îmi doream să ajung aici în timpul săptămânii modei;

– deși știam cele mai multe dintre branduri, m-am bucurat să le văd la ele acasă, de unele chiar m-am apropiat nesperat: un astfel de exemplu e Henrik Vibskov – după show i-am căutat magazinul din oraș și am fost foarte aproape de a-mi cumpăra o fustă (amplă, midi, neagră, cu buzunare) – e încă pe lista de așteptare pentru toamnă, dar trebuie să o definitivez cu grijă;

– mi-a plăcut mult și show-ul Schnayderman’s care s-a jucat cu timpul pe care l-a făcut să curgă înapoi: 12 modele au prezentat 12 ținute așezându-se în dreptul unei ore indicate de un ceas desenat pe podea ale cărui cifre erau aranjate în sens invers – iar ținutele, pe care eu le-am asociat cu ale unor cowboy moderni completau, surprizător, dar firesc, povestea;

– deși Ganni nu e neapărat un brand pe gustul meu, show-ul a fost – a avut loc în aer liber, pe un ponton, la apus, iar eu l-am simțit ca pe un omagiu adus orașului și temei verzi a festivalului: rider-ul BMX ce a deschis spectacolul, muzica ce-ți pulsa în organe, creta colorată care marca asfaltul devenit podium, combinațiile dintre denim, culori tari, cizme de cowboy și plasă, colaborările Barbour x Ganni, Levi’s x Ganni, 66° North x Ganni – toate au spus o poveste în care, deși poate inițial nu prea voiai, îți găseai locul. Ditte Reffstrup, directorul de creație Ganni, spunea despre tema show-ului: “We called it JOYRIDE because it’s about Copenhagen being the place where our heart is. There’s a feeling about being in the city in the summertime that I can’t quite explain, the energy is pulsing, it really gets your beat going” – și asta am simțit și eu despre Copenhaga, care a devenit unul dintre orașele mele preferate;

– în opoziție cu prezentările solare și atent dirijate – cea P.L.N. a fost ca o privire în culisele unui repetiții punk – culori închise, haine ce parcă-și căutau identitatea – între punk-funcțional-modă-spectacol-muncitor-cu-ziua, un solist foarte prezent și sincer, totul desfășurându-se într-o parcare, în aer liber, aproape de atelierul designerului. Se vede influența lui Denma, cu care Peter Lundvald Nielsen, fondatorul P.L.N., a lucrat în tinerețe, dar și zbaterea lui, pe care aproape o puteai atinge, de a-și găsi un loc al său în lumea modei;

– ca și tendințe, pe stradă & podium: denim cu denim, cămăși purtate în tot felul de moduri (îți recomand să-i urmărești pe Latimmier și Schnayderman’s), mult alb, dar și multe culori tari – mă gândeam că există o paralelă între culorile ținutelor și cele ale orașului.Și încă o observație, pe care mi-am notat-o în minte, încă din primele zile acolo: deși Danemarca și Suedia sunt de multe ori puse împreună în grămada minimalismului nordic, mi se par diferite în ceea ce privește street style-ul – mult mai viu în Danemarca, presărat adesea cu pete de culoare și imprimeuri, lucruri care se zăresc și în arhitectura orașului, obiectele de papetărie sau de de îngrijire.

Și câteva imagini video de la aproape toate show-urile la care am fost, montate când am ajuns acasă:

Sunt aici pentru alte întrebări, curiozități, completări.